În momentul în care alegem o profesie, am văzut că sunt diferiți factori de care ținem cont, fie că o facem conștient, debilerat, fie că este ceva automat. Printre aceltie se numără posibilitatea de dezvoltare profesională, modul în care suntem percepuți de către societate, câștigurile financiare. Prin urmare, suntem atenți la ceea ce piața muncii promovează ca fiind o traiectorie profesională dezirabilă. Ce înseamnă acest lucru? Pur și simplu căutăm acele profesii care sunt bine văzute de către societate. Doar că cercetprile din ultimii ani ne-au arătat că piața muncii este în continuă schimbare. Prin urmare, o profesie foarte cputată sau foarte bine remunerată azi se poate să îți piardă din ”strplucire peste 5 sau 6 ani” Iar noi avem nevoie de cel puțin acei 5 ani de pregătire academică. A baza o decizie de azi pe ceea ce a fost în trecut (”întotdeauna profesia X a fost una bine plătită”) e o imprudență. Ar trebui să ne uităm spre viitor (”peste 5 ani profesia X are sa fie una căutată”). Dar nu știn viitorul și atunci procesul decizional devine unui greoi, împovărat de frici și predicții nefondate. Totuși, cercetătorii ne-au oferit câteva idei pe care ne putem baza atunci când luăm decizii cu privire la viitorul nostru și ne dorim să fim pregătiți pentru piața muncii, indiferent cum va arăta aceasta.

VICA este un acronim folosit prima dată în 1987 și a fost mai aesea întâlnit în domeniul miliar. În literatura negleză îl regăsim ca VUCA, el suferind transforări din cauza diferențelor de limbă. După anul 2000 acest acronim a căpătat o utilizare mai largă și azi desemnează 4 caracteristici esențiale, 4 competențe de care avem nevoie pentru a fi mereu ”la modă” din punct de vedere profesional.

Volatiliatate. Abilitatea noastră de a ne adapta la schimbare. De foarte multe ori schimbarea vine cu multă incertitudine și asta ne sperie. De aceea avem nevoie să depășim cât mai repede provocările asociate schimbării și să ne adaptăm din punct de vedere profesional. Implicându-ne în activități diferte, ieșind din zona de confort frecvent, asumându-ne riscuri controlate – toate acestea sunt comportamente prin care ne obișnuim cu schimbarea și ne dezvoltăm volatilitatea. În felul acesta suntem mai deschiși la noi formări profesionale, la schimbarea responsabilităților de la locul de muncă sau la o modificare completă a traiectoriei profesionale.

Incertitudine. Abilitatea de a face față incertitudinii. Pregătindu-ne pentru o anumită profesie începem să ne imaginăm viața noastră profesionlă. Doar că ceea ce ne imaginăm azi poate fi foarte diferit de realitatea de peste 10 ani. Deschiderea cu care acceptăm surprizele și oporunitățile în viață, conștientizarea schimbărilor, ușurința cu care ne raportăm la lipsa predictibilității reprezintă elemente esențiale pentru dezvoltarea noastră profesională. De aceea avem nevoie de o explorare a cât mai multe oportunități. Chiar dacă o anumită specializare nu ne surâde, putem accesa cursuri extracuriculare care să ne ocupe puțin timp. Și aceasta pentru a nu ne permite sp dezvoltăm rigiditate și, astfel să rămânem cu o atitudine deschisă față de incertitudine.

Complexitate. Cu cât activitățile și responsabilitățile pe care ni le asumăm sunt mai elaborate, cu cât mediul în care ne aflăm are solicitări mai complexe din partea noastră, cu atât are să ne fie mai ușor să gestionăm provocările profesionale. Desigur, ne putem aștepta ca profesia noastră să cuprindă mereu sarcini clare, pentru care ne-am pregătit de-a lungul timpului. Dar e mai probabil ca responsabilitășile noastre sp devină din ce în ce mai complexe, domeniile să se întrepătrundă și să avem nevoie să demonstrăm abilități și cunoștințe la intersecția dintre specializări. De aceea e bine ca bagajul nostru informațional să fie cât mai vast, iar proiectele în care ne implicăm pe parcursul formării noastre să fie cât mai complexe.

Ambiguitate. De cele mai multe ori ne place să ne implicăm in actvități clare, să avem responsabilități bine trasate – să știm ce se așteaptă de la noi să facem. Altfel, ambiguitatea își spune cuvântul și confuzia de la locul de muncă începe să se asocieze cu temeri și cu o performanță scăzută. De aceea e nevoie să ne obișnim cu dezambiguizarea contextului sau cu rezistența într-un mediu ambiguu, unde lucrurile nu sunt foarte bine stabilite încă. Penru a face asta e preferabil să ne implicăm în proiecte noi, chiar să inițiem proiecte, să ne asociem cu colegi care nu au deja expertiză. Cu alte cuvinte, să ne obișnuim să avem performanță bună și atunci când folosim euristici, nu doar algoritmi.

Luând în calcul cele 4 elemente, ne pregătim penru orice dinamică a pieței muncii și nu mai trebui să ne face griji pentru a identifica acele profesii care vor fi căutate pe piața muncii peste mai mulți ani, ci ne putem preocupa de modul în care noi ne pregătim pentru orice traiectorie profesională am alege.

Fiecare dimensiune presupune dezvoltatea unei competențe prin care să facem față provocărilor. Identifică nivelul la care tu te afli în ceea ce privește abilitatea de a avea viziune în situații noi, de a segmenta orice problemă în ceea ce se dă și ceea ce se cere, aducînd un plus de înșekegere, de a aduce claritate situațiilor și de a demonstra agilitate în contexte noi. Identifică cel puțin o situație de viață în care te poți implica pentru a dezvolta fiecare dintre aceste competențe