Emilia Cioban lucrează în domeniul Resurselor Umane de peste 10 ani, perioadă în care a  ocupat diverse poziții, de la  Referent până la Manager Resurse Umane în companii între 10 – 1000 angajați.

Pentru Emilia, succesul înseamnă a merge pas cu pas acolo unde simți că poți crește, ascultându-ți instinctul și rațiunea. Un profesionist care are caracter și pasiune, va excela și va reuși să crească spre o versiune mai bună a lui, indiferent dacă reușește acum sau mai târziu, ne spune aceasta.

Despre frământările unui proaspăt absolvent, despre perseverență și pasiune, vă invităm să citiți interviul Emiliei Cioban de mai jos:

  1. Ce studii ați absolvit în cadrul Universității Babeș-Bolyai (facultatea, specializarea, nivelul de studii)?

Am absolvit Facultatea de Litere – secția Română-Engleză, Facultatea de Științe Economice – Managementul Dezvoltării Afacerilor și Facultatea de Psihologie – secția Psihologie iar ultimele studii includ un Master în consiliere psihologică.

 

  1. Care este organizația/compania/instituția în care activați momentan și poziția ocupată aici?

Recent m-am alăturat echipei Samsara Food, ca și Specialist Resurse Umane, pentru a crește împreună cu ei pe piața clujeană, și nu numai. Înainte de asta, am activat și activez în Resurse Umane, deja de peste 10 ani, având poziții diverse, de la  Referent, Specialist, până la Manager Resurse Umane în companii între 10 – 1000 angajați.

 

  1. Descrieți pe scurt traseul dumneavoastră profesional după finalizarea studiilor.

De fapt, studiile mele au fost mereu alternate cu cariera profesională. Am avut un început foarte greu, chiar am lucrat în vacanța dintre anii de studenție, și mergeam zilnic pe jos din firmă în firmă, fiind Agent, aveam picioarele grele în fiecare zi. Chiar am început greu, fără specializare, iar după absolvire mi-am găsit foarte greu un loc de muncă. Atunci încă era dificil. Nimeni nu căuta un absolvent fără experiență, și nu știam de unde să încep.

Din acest motiv, am lucrat la o firmă nou deschisă unde am ajutat la dezvoltarea rețelei Eufonika în Cluj. În acest timp am făcut un master la ISE pentru că a început să fie mediatizat intens MBA-ul, iar Masteratul în Dezvoltarea Afacerilor – linia engleză era un echivalent local.

Începutul a fost greu, nevoia de învățare era mult mai mare decât productivitatea și eficiența mea la locul de muncă. Iar salariile erau mici. Minimul pe economie era 3.500.000 lei în 2006, și am avut mare noroc să pot progresa.

Dar după ce am reușit, am descoperit încet încet plăcerea de a fi recompensat pentru performanță, și am început să cresc și să mă perfecționez ca și profesie.

Am lucrat în domeniul alimentar, în training, în IT, în producție, și acum, în Horeca. Ca și număr de angajați erau între 10 – 1000 de angajați, și așa am reușit să întâlnesc situații diverse, care m-au format ca specialist și m-au făcut să ajung să mă simt stăpână pe cunoștințele mele profesionale.

 

  1. Ce înseamnă pentru dumneavoastră succesul profesional?

Adevărul este ca e o noțiune abstractă succesul, și în același timp, subiectivă. Aș compara cu noțiunea de fericire. Dar, pentru mine personal, succesul profesional înseamnă să testezi piața, să înțelegi ce profesii sunt în dezvoltare / căutare și să vezi care se potrivește cel mai mult cu abilitățile tale. O intersecție între abilități, pasiune și cerere pe piață.

Dar asta e doar începutul. Succes se poate numi atunci când ai reușit să intri pe job, iar ulterior ai făcut un plan de carieră pe care ai reușit să îl urmezi. Nu neapărat pe 10 ani înainte, poate numai pentru următorul pas. Dar e nevoie să știi ce ai nevoie ca să poți crește profesional și să fii acolo, să simți ce îți lipsește.

Prima dată, de exemplu, am început într-o firmă micuță, unde mi s-a oferit ocazia să învăț, și cel mai important, să greșesc. Dar cu timpul, mi-am dorit să coordonez echipe, să lucrez în IT, mi-am dorit să lucrez în producție și am avut nevoie să îmi fac rodajul pe meserie în firma de 1000 de angajați, ca să am curajul să iau un departament HR de la zero și să știu să fac toate procesele să funcționeze bine.

Succesul pentru mine înseamnă să merg pas cu pas unde simt că pot crește și unde îmi doresc să ajung, ascultându-mi instinctul și rațiunea.

 

  1. Pe parcursul carierei dumneavoastră profesionale ați întâlnit o situație dificil de gestionat sau v-ați confruntat cu un eșec? Ce lecții ați desprins din această situație?

Situații dificile au fost mereu. Eșecuri mai rar, pentru că nu am considerat eșec un rezultat sau o situație dificilă care m-a marcat. Au folosit toate pentru ceva și, în timp, nu le pot considera eșecuri. Probabil pe moment am resimțit eșec când nu am reușit să intru în staff-ul Uniunii Europene sau la Masteratul de Traductologie.  Am regretat mult timp că nu am prins trenul în studenție sa plec în străinătate.

Da, am considerat eșec fiecare moment în cariera mea când nu reușeam să obțin ceva important. Dar, acum, sunt doar amintiri, și mă bucur că am încercat. Nu le mai consider eșecuri, doar situații dificile, deoarece nu există în viață un singur răspuns corect sau o singură cale spre cariera perfectă.

Un profesionist care are caracter și pasiune, va excela și va reuși să crească spre o versiune mai bună a lui, indiferent dacă reușește acum sau mai târziu. Și, bineînțeles, ai dreptul să te răzgândești și să îți dorești altceva, fiind în etape diferite de carieră.

 

  1. Dintre cunoștințele și abilitățile dobândite pe perioada studiilor, care au fost acelea care v-au facilitat succesul în carieră?

Beneficiul cel mai mare pe care l-am simțit a fost faptul că am reușit să mă formez cu cunoștințele de bază, adică am primit farfuria și tacâmurile, cum s-ar spune. De asemenea, chinul examenelor și nopțile nedormite, învățatul susținut, toate m-au ajutat să îmi cresc capacitatea de învățare, iar cunoștințele pe care le-am primit m-au ajutat să am o cultură generală, care e foarte utilă ca și bază de început în meserie.

 

  1. Ce ați recomanda unui student din anul I? Dar unui proaspăt absolvent?

În anul I? Cred că e încă speriat și nehotărât dacă a ales bine facultatea. Dar nu e nicio problemă, oricând poți alege să faci un master, sau altă facultate dacă la final consideri că nu ți se potrivește. Din nou, nu e catastrofă să îți dai seama la final de an I că vrei să faci altă facultate. De multe ori nu e greșit totuși să ascultăm de părinți. Eu nu le-am dat dreptate când m-au trimis la facultatea pe care au considerat-o ei că mi se potrivește, dar după multă vreme, când ne-am maturizat am înțeles că ei au decis pe observațiile lor asupra abilităților mele, nu după voința lor. Uneori, trebuie doar să aveți răbdare și să cereți ajutor, și timpul vă va răspunde…

 

  1. Alte aspect pe care doriți să le modificați.

În ziua de azi, tinerii (sub 35 de ani cum am și eu) chiar cred că au nevoie de modele și de feedback constant și des. În același timp, sunt foarte liberi, așa cum noi nu am fost, iar internetul și granițele deschise fac din românii de azi niște cetățeni universali. Chiar poți orice în ziua de azi, dacă te străduiești destul de mult și dacă știi ce să întrebi și pe cine.

Așadar, mult succes! E o perioadă/ etapă  superbă, de care tuturor ne este și ne va fi dor mereu.