Ghid de carieră

Salut!

Dacă ești într-un moment în care vrei să te cunoști mai bine, ai ajuns în locul potrivit!

Consilierea vocațională și orientarea în carieră îți permit să înțelegi cine ești tu ca persoană, care sunt factorii care te influențează în luarea deciziilor, ce aspirații sau valori profesionale ai și care sunt aspectele asupra cărora mai trebuie să lucrezi pentru a-ți atinge obiectivele profesionale. Și dacă tot am amintit despre obiective, tot aici vei descoperi cum formulezi corect un obiectiv, cum te motivezi pentru a-l atinge, cum găsești și cum implementezi strategii pentru obținerea rezultatelor dorite.

Pe scurt, îți propunem un instrument  interactiv util care:

  1. să te ghideze prin procesul conștientizărilor de sine;
  2. să te ajute să identifici oportunitățile de carieră care sunt de interes pentru tine;
  3. să îți ofere suport în luarea deciziei și planificarea carierei;
  4. să te conducă în primii pași de implementare a planului de carieră.

Așadar, dacă încă nu ai nici cea mai mică idee cine ești, vom descoperi împreună. Dacă, dimpotrivă, știi foarte bine și cine ești și ce îți dorești, vom căuta împreună strategii prin care să îți dezvolți ideile din punct de vedere profesional.

Ghidul carierei

Imaginea din dreapta este interactivă. Poți afla mai multe detalii despre fiecare categorie in parte, dând click pe zona aleasă de tine.

Ghidul carierei
Valori Interese Abilități Trăsături Motivație Reziliența Echilibru Explorarea în carieră Trenduri din domeniu Opțiuni de carieră Formularea obiectivelor Planificarea acțiunilor Luarea deciziei de carieră CV si interviu Instrumente de căutare a unui loc de muncă Contactarea angajatorilor Acumularea de experiență Cunoașterea de sine Conștientizarea oportunităților Luarea deciziei & Planificarea Implementare Dezvoltarea carierei

Valori

Trăim într-o societate dinamică, în care definiţia unui anumit lucru nu mai este ceva static ci ceva ce-şi modifică încet conturul o dată la câteva luni. Trendul, cerinţa de piaţă, interesele noastre care par să se schimbe în funcţie de nevoi, toate ne indică ce anume vrem să facem cu viaţa noastră din punct de vedere profesional. Totuşi, există anumite segmente care rămân aceleaşi, indiferent de ce alegem sau unde mergem să profesăm. Valorile noastre profesionale rămân aceleaşi, aproape în orice domeniu. Acestea se referă la evaluările pe care le facem despre diferite atribute ale unui loc de muncă și au un rol important în explorarea rolului nostru de angajat.

Totodată, valorile profesionale sunt resurse importante ce ne pot ajuta să facem față provocărilor aduse de tranziția de la viața academică la un loc de muncă. Acestea sunt de 2 tipuri: valori intrinseci, care sunt definite ca recompense derivate din sarcinile propriu-zise, cum ar fi interesul sau autonomia, și valori extrinseci, care se referă la beneficii externe experienței de lucru, cum ar fi venitul sau prestigiul. Este important ca valorile noastre să fie compatibile cu cele ale companiei în care muncim, deoarece valorile sunt un mecanism dinamic care ne ajută să ne susținem motivația și care ne fac să fim mai implicați la locul de muncă.

 Pentru a completa fisele suplimentare pentru a afla care sunt valorile tale:  AICI

Interese

Holland susține că interesele noastre profesionale sunt o expresie a personalității noastre. Astfel, ereditatea dar și experiențele de viață prin care trecem atunci cand suntem copii conduc la preferințe pentru anumite activități. Aceste preferințe devin la vârsta adultă tânără interese bine definite. Cu cât avem mai multe experiențe de muncă și acestea sunt variate (inclusiv voluntariat, internship, practică), cu atât interesele noastre se vor defini mai bine. Mai mult, interesele noastre ne ajută să dezvoltăm anumite competențe, dar în același timp trebuie să luăm în calcul faptul că e prosibil să neglijăm acele oportunități care nu sunt în concordanță cu interesele noastre.

Această teorie are patru asumpții de bază:

  1. Majoritatea persoanelor pot fi clasificate ca făcând parte dinn unul din cele șase tipuri: realist, investigativ, artistic, social, antreprenorial/întreprinzător și convențional.

  2. Există șase categorii de medii de muncă: realist, investigativ, artistic, social, antreprenorial/întreprinzător și convențional.

  3. Oamenii caută acele medii care le permit să-și exercite abilitățile și aptitudinile, să-și exprime atitudinile și valorile, să rezolve probleme și să își asume roluri agreabile.

  4. Comportamentul unei persoane este determinat de interacțiunea dintre personalitatea sa și caracteristicile mediului înconjurător (Holland, 1973).

Profilul intereselor unei persoane este alcătuit din primele 3 tipuri de interese cu nivelul cel mai ridicat. În cazul anumitor persoane care completează chestionare ce evaluează interesele profesionale, se poate ca scorurile pe toate interesele să fie ori foarte ridicate, ori scăzute. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când persoana nu are experiență de muncă (chiar și voluntariat sau internship-uri) și consideră atractive toate activitățile sau consideră că nimic nu i se potrivește.

Poți afla care sunt interesele tale ocupaționale: Aici

Abilități

În momentul în care ne pregătim pentru un anumit domeniu, fie că este vorba de aplicarea pentru un job, internship, voluntariat, fie că ne referim intrarea la o anumită facultate, trebuie să avem în minte o serie de abilități care ar putea fi esențiale în aceste contexte. În funcție de obiectivele și scopurile pe care ni le stabilim, cu siguranță va fi nevoie de un efort susținut în vederea atingerii lor.

Atunci când ne stabilim anumite țeluri și dorim să le ducem la îndeplinire, ideal ar fi să ne alcătuim mintal o schiță sau un plan. Acest plan cuprinde acțiunile pe care urmează să le întreprindem, cunoștințele pe care trebuie să le dobândim, abilitățile pe care trebuie să le îmbunătățim. Dincolo de cunoștințe și informații, care pot fi preluate, respectiv însușite într-o manieră facilă și accesibilă trebuie să avem în vedere acele abilități sau calități care ne fac eligibili pentru cariera la care aspirăm.

E bine de știut că abilitățile pot fi de 2 feluri: competențe transversale și competențe profesionale specifice. Competențele transversale se referă la acele abilități care caracterizează relațiile tale cu alți oameni și modul în care abordezi viața și munca. Ele nu sunt specifice unui anumit domeniu, ci se aplică și sunt necesare la orice loc de muncă. Competențele transversale pot include abilități de comunicare, munca în echipă, adaptabilitate, leadership, creativitate, abilități de luare de decizii și multe altele. Deoarece ele sunt subiective, sunt mai greu de măsurat obiectiv, dar nu imposibil. Pe de altă parte, competențele profesionale specifice, așa cum indică și denumirea lor, sunt specifice unui anumit domeniu și includ cunoștințe și abilități specifice unui job sau unui domeniu. Acestea sunt mai ușor de măsurat și, astfel, de dovedit decât competențele transversale, de exemplu prin concursuri, certificări, premii. Un exemplu de competență profesională specifică ar fi cunoașterea unei limbi străine sau a unui anumit program software.

Pentru a afla care sunt abilitățile tale, poți completa fișele de AICI/

Trăsături

Trăsăturile de personalitate definesc acele caracteristici pe care le demonstrăm în majoritatea contextelor și sunt relative stabile în timp. O anumită personalitate nu ne spune aproape nimic despre abilitățile noastre, însă ne poate spune foarte multe despre mediul în care ne simțim cel mai bine. Și pentru că sunt anumite context în care suntem în largul nostru, e foarte probabil ca și performanța noastră să fie una bună acolo. E foarte important să reținem că dacă nu avem trăsăturile de personalitate potrivite pentru o anumită profesie, putem oricând să dezvoltăm competențe care sp compenseze pentru minusurile noastre. În cele ce urmează vom vedea cum putem ține cont de trăsăturile de personalitate în contextual traiectoriei profesionale, iar pentru aceasta vom face referire la mdelul Big Five al personalității, respective la cele 5 trăsături: extraversiune, agreabilitate, conștiinciozitate, stabilitate emoțional și deschiderea spre experiență.

Află mai multe despre cele 5 trăsături AICI

Motivație

Motivația este unul dintre factorii principali care ne ajută să progresăm, să înaintăm pe traiectoria profesională. În ceea ce privește studiile asupra motivației, știm că motivația intrinsecă este cea care se asociază cu o persistență mai mare în sarcină. Persoanele care demonstrează motivație intrinsecă obosesc mai greu, renunță mai târziu (sau găsesc resurse astfel încât să nu renunțe). Totuși, nu pentru orice activitate avem nevoie să dezvoltăm motivație intrinsecă. Unele activități sunt utile pentru moment și căutăm orice strategie pentru a nu abandona, deoarece știm că nu reprezintă un interes major pentru noi, pe termen lung. Astfel că, pentru unele activități sau pentru unele obiective este suficient să apelăm la movitație extrinsecă pentru a ne menține antrenați. Pentru alte activități și scopuri profesionale e preferabil ca motivația extrinsecă să se transforme în motivație intrinsecă pentru a ne menține interesul pe termen lung. Odată ce am stabilit ce fel de motivație ne intersează, putem folosi câteva strategii pentru a dezvolta motivația dorită.

Află mai multe informații despre acest subiect: AICI.

Reziliența

Reziliența este un concept foarte puțin folosit în limba română. Din punct de vedere etimologic, cuvântul ”reziliență” își are rădăcina în verbul latin ”salio, -ire” cu sensul de ”a sări”. Verbului i s-a adaăuga prefixul ”re-”, tot de origine latină, care semnifică ”înapoi”. Termenul datează din 1620 și are semnificația de ”a sări înapoi”. După anul 1970, termenul de reziliență a fost utilizat și în sens metaforic, desemnând situații în care diverse persoane demonstrează capacitatea de a reveni la o stare de echilibru în urma contactului cu diverși factori perturbatori (Klein, Nicholls, & Thomalla,2003). Rezilienţa este actualmente conceptualizată ca şi un proces sau fenomen care reflectă adaptarea pozitivă a persoanei la provocări resimțite mai mult sau mai puțin intens pe parcursul dezvoltării sale. Echiparea persoanei cu strategiile necesare pentru a deveni proactive, orientat spre dezvoltare, presupune dezvoltarea de competențe reziliente.

Persoanele reziliente sunt acelea care fac față schimbării, atât pe plan academic (trecerea de la liceu la facultate, de exemplu), cât și profesional (mutarea în altă țară pentru un loc de muncă, de exemplu). Pentru aceasta întotdeauna utilizeazp cu success mecanismele de apărare îmn fața stresului, respectiv strategiile de coping, fără a ascunde vulnerabilități mascate.

Mai multe informatii despre acest subiect găsiți AICI.

Echilibru

Se discută adesea despre identificarea unui punct de echilibru între viața personală și cea profesională. Dar noi nu avem 2 vieți care se afla în continuă luptă pentru atenția noastră. Avem o viață și cei mai mulți dintre noi tindem sau ne dorim să avem o viață sănătoasă, plănă de împlinire și emoții positive. În acest context, nu mai discutăm despre un echilibru artificial între muncă și familie, ci identificarea unui nivel de sartisfacție care să ne mulțumească în viață, în general, și apoi raportarea diferitelor acțiuni – inclusive traiectoria profesional – la acea satisfacție a vieții dorită. Psihologia pozitivă adduce în prim plan studiul caracteristicilor ce ţin de emoţii, trǎsǎturi, respectiv experienţe pozitive resimţite de fiinţa umanǎ. Cercetǎtorii se concentrează pe interacţiunea dintre suferinţǎ şi fericire, elaborând modalități prin care suferinţa poate fi amelioratǎ de amplificarea sentimentelor de fericire. Aceastǎ dorinţǎ de extindere a domeniului psihologiei pozitive vine ca urmare a unor lungi intervenţii şi studii care au demonstrat cǎ oamenii fericiţi sunt de asemenea mai sǎnǎtoşi fizic și mental, au performanțe ridicate şi sunt activi social.

Ȋn 2002, Seligman împarte termenul de fericire în trei “rute” distincte de atingere a acesteia: 1. plǎcerea şi emoţiile pozitive, 2. angajamentul şi 2. sensul vieţii. Psihologia pozitivă este evaluată și interpretată din mai multe puncte de vedere. Astfel, raportarea la un nivel subiectiv implică experiențe subiective care au valoare și relevanță. Printre caracteristicile specifice se numără: starea de bine, mulțumirea și satisfacția față de trecut, fluxul și fericirea față de prezent și speranța și optimismul în privința viitorului.

Continuarea articolului: AICI

Explorarea în carieră

Explorarea în carieră înseamnă atât să te cunoști pe tine însuți, cât și să cunoști piața locurilor de muncă și modul în care cele două aspecte interacționează pentru ca tu să obții rezultatele de care ai nevoie sau pe care ți le dorești. Astfel, implicarea în procesul de explorare în carieră înseamnă a determina: a) de ce am nevoie și ce îmi doresc (sau „cine sunt”); b) ce locuri de muncă mă interesează (sau „ce nevoi/interese va satisface locul meu de muncă”) și c) ce pot eu oferi pieței muncii la schimb cu ceea ce îmi doresc sau de care am nevoie (sau „cum putem interacționa”). Astfel, explorarea presupune atât un proces de autocunoaștere (a propriilor interese, abilități, preferințe sau așteptări), cât și un proces de cunoaștere a pieței muncii.

În plus, explorarea poate fi de două tipuri: de suprafață și de adâncime. Atunci când vorbim despre explorarea de suprafață ne referim la a investiga opțiuni de carieră diferite. De exemplu, dacă sunt student la jurnalism, în etapa de explorare pot să încerc să aflu ce înseamnă să faci reportaje video, să scrii articole de presă sau să iei interviuri și astfel să explorez orizontal domeniul în care studiez, încercând diferite paliere. Scopul explorării de suprafață este de a încerca diferite domenii pe care le consider importante la un moment dat și a vedea cât de mult se potrivesc acestea cu abilitățile mele, trăsăturile de personalitate, interesele și așteptările mele. Recomandarea este ca această explorare orizontală să se realizeze la începutul studiilor, în anii 1 și 2 nivel licență, prin diferite programe de practica, voluntariat sau internship.

Explorarea în adâncime se referă la a analiza o opțiune de carieră, prin mai multe modalități diferite. Dacă, de exemplu, sunt student la jurnalism și aleg să aflu mai multe despre a lua interviuri, analizez opțiunea aceasta prin a lua interviuri față in față pe teren, la radio, etc. sau prin a discuta cu mai muți specialiști care activează în domeniu. Astfel, reușesc să obțin mai multe informații despre job-ul care mă interesează și știu că se potrivește cu abilitățile, interesele și trăsăturile mele de personalitate. În plus, în urma procesului de explorare, îmi pot ajusta așteptările de la un loc de muncă în respectiva arie de activitate, pentru că deja am văzut ce înseamnă.

Continuarea postării AICI:

Trenduri din domeniu

În momentul în care alegem o profesie, am văzut că sunt diferiți factori de care ținem cont, fie că o facem conștient, debilerat, fie că este ceva automat. Printre aceltie se numără posibilitatea de dezvoltare profesională, modul în care suntem percepuți de către societate, câștigurile financiare. Prin urmare, suntem atenți la ceea ce piața muncii promovează ca fiind o traiectorie profesională dezirabilă. Ce înseamnă acest lucru? Pur și simplu căutăm acele profesii care sunt bine văzute de către societate. Doar că cercetprile din ultimii ani ne-au arătat că piața muncii este în continuă schimbare. Prin urmare, o profesie foarte cputată sau foarte bine remunerată azi se poate să îți piardă din ”strplucire peste 5 sau 6 ani” Iar noi avem nevoie de cel puțin acei 5 ani de pregătire academică. A baza o decizie de azi pe ceea ce a fost în trecut (”întotdeauna profesia X a fost una bine plătită”) e o imprudență. Ar trebui să ne uităm spre viitor (”peste 5 ani profesia X are sa fie una căutată”). Dar nu știn viitorul și atunci procesul decizional devine unui greoi, împovărat de frici și predicții nefondate. Totuși, cercetătorii ne-au oferit câteva idei pe care ne putem baza atunci când luăm decizii cu privire la viitorul nostru și ne dorim să fim pregătiți pentru piața muncii, indiferent cum va arăta aceasta.

VICA este un acronim folosit prima dată în 1987 și a fost mai aesea întâlnit în domeniul miliar. În literatura negleză îl regăsim ca VUCA, el suferind transforări din cauza diferențelor de limbă. După anul 2000 acest acronim a căpătat o utilizare mai largă și azi desemnează 4 caracteristici esențiale, 4 competențe de care avem nevoie pentru a fi mereu ”la modă” din punct de vedere profesional.

Continuarea articolului: AICI.

Opțiuni de carieră

Fiecare profesie presupune o anumită traiectorie de formare. Uneori mai multe traiectorii ne pot conduce spre același rezultat sau sunt situații când aceeași traiectorie presupune formare în mai multe domenii. Studiile, fie că discutăm depre învățământ nivel licență sau despre programe de masterat – sunt o etapă în formarea noastră profesională. Prin asumarea unui program de studii vizăm obținerea unor competențe, cunoștințe și calificări ce să ne permită înaintarea pe traiectoria profesională dorită.

Alergând între examenul de Bacalaureat și cel de Admitere, de multe ori alegem un program de studii pentru că e preferat e colegi, pentru că am auzit lucruri interesante despre cadrele didactice, pentru că orarul din anii trecuți ni se pare ofertant, pentru că e clădirea frumoasă sau un curs este atractiv. Toate acestea sunt elemente ce ne influențează alegerile și nu e neaparat ceva rău. Dar, e important să ne amintim că un program de studii ne formează pentru traiectoria profesională. De aceea, amintește-ți sp verifici calificările obținte în urma programului pe care dorești să îl parcurți și opțiunile profesionale pe care le ai în baza diplomei obținute.

Mai multe detalii AICI.

Formularea obiectivelor

De multe ori ne aflăm în situații în care muncim din greu pentru a obține ceva ce ne dorim fără a ști cu precizie ce ne dorim. Formulăm idei generale riscând a fi nemulțumiți cu ceea ce facem, riscând a risipi resurse inutile în lipsa unei traiectorii profesionale clare.. În ziua de azi, multă lume, desigur și mulți studenți, își doresc un loc de muncă bun. Dar ce înseamnă de fapt un loc de muncă bun? Să aibă program fix? Să fie bine plătit? Să îmi placă ceea ce fac? Sau chiar toate cele spuse până acum? Fiecare dintre noi avem altă definiție pentru un ”job bun”. Dar cum știm atunci că avem ceea ce ne dorim?

Chiar și atunci când vorbim despre un loc de muncă e bine să ne stabilim câteva obiective care să ne ghideze spre ceea ce ne dorim. Dar obiectivele trebuie exprimate într-un anumit fel pentru a ne fi într-adevăr de folos. O strategie poate fi setarea de obiective SMART. SMART este un acronim, care spune de fapt că obiectivele noastre trebuie să fie:

  • 1. Specifice – ce vreau efectiv să obțin? cum definesc termenii mai vagi?
  • 2. Măsurabile – cum îmi măsor progresul și când știu că am obținut ceea ce mi-am propus?
  • 3. Abordabile/De atins – pot într-adevăr să ating acest obiectiv? am resursele necesare pentru a ajunge la obiectiv?
  • 4. Relevante – este acest obiectiv în concordanță cu planurile mele pe termen lung? merită să investesc resurse pentru a îndeplini acest obiectiv?
  • 5. Încadrat în Timp – cât timp estimez că îmi va lua să ating acest obiectiv? sau care este data la care acest obiectiv vreau să fie atins?

Pentru a completa fisele de lucru pentru formularea obiectivelor – AICI.

Planificarea acțiunilor

Obiectivele noastre pot fi instrumente extraordinar de utile în traseul profesional sau pot fi niște idealuri – bune pretexte pentru a discuta cu pritetenii despre viitor. Ce face ca un obiectiv să capete sens și să devină cu adevărat util? Un plan are este atalat acestui obiectiv. Planificarea e esențială atunci când ne gândim la traiectoria profesională. Dar o plnificare nu e un simplu eseu despre viitor. Trebuie să luăm în considerare resursele de care dispunem, prioritățile pe care le avem și, mai ales, rezultatele la care dorim să ajungem.

Odată stabilit obiectivul, dacă el este formulat SMART, însemnă că înglobează și câteva indicii despre rezultatele pe care le vizăm. Aceste rezultate nu sunt altceva decât indicatori clar stabiliți ce să ne ajute să înțelegem încotro dorim să ajungem. Se poate ca rezultatul dorit să fie un venit de 500.000 Ron pe an, se poate să vizăm ca rezultat o funcție de conducere sau o afacere pe care să o administrăm. Stabilirea rezultatului dorit reprezintă acea linie de FINISH. Cu alte cuvinte, e nevoie să ne răspundem la întrebarea ”Unde îmi doresc să ajung din punct de vedere profesional?” Acest punct nu trebuie să fie unul rigid. Se prea poate ca odată atins rezultatul dorit să îmi stabilesc noi obiective și să țintesc spre noi rezultate. Și, totuși, identificare rezultatului, deși un pas important, nu este și suficient.

Al doilea pas îl reprezintă identificarea acțiunilor concrete pentru a ajunge la rezultatul stabilit. De exemplu, dacă îmi doresc administrarea unei afaceri, se poate să consider esențială o formare în domeniul business-ului. Dacă doresc să am un venit de 10.000 ron pe lună se poate să am nevoie de o calificare pe care trebuie să o obține după finalizarea studiilor, să profesez într-un anumit domeniu poate implica o calificare sau o experiență de minim 2 sau 3 ani în alte funcții decât cea vizată. Orice rezultatul are o serie de acțiuni – acestea reprezintă traseul pe care e nevoie să îl urmez din punctul în care mă aflu până la acel punct de FINISH. 

Poți completa fisa de planificare a acțiunilor AICI.

Luarea deciziei de carieră

Dacă te-ai gândit până acum că e momentul să te angajezi, dacă ai căutat un loc de muncă și ai puțină experientă în acest domeniu înseamnă că, cel mai probabil, ai parcurs câțiva pași standard: ai dat sfoară-n țară că ești în căutarea unui job, te-ai ”plimbat” pe internet căutând oferte, ai trimis CV-ul pe diferite site-uri sau la firme de recrutare. Nimic greșit. Întrebarea este, când ai căutat un loc de muncă ai știut ce cauți? Sau, mai degrabă, ai ieșit așa cum ieșim la pescuit într-o zi însorită de vară, să vedem ce prindem?

Cei mai mulți dintre noi își ”pescuiesc” locurile de muncă aruncând CV-ul precum momeala și așteptând să apară o pradă suficient de atractivă. Nimic greșit, dar parcă nici nu arată a dezvoltare profesională sau a investiție în carieră. Atunci când ne interesează cu adevărat cariera noastră sunt câțiva factori la care e bine să luăm aminte inainte de a lua decizii importante.

Oportunitatea de a învăța și de a mă dezvolta profesional. Chiar dacă vorbim de un job temporal, chiar dacă discutăm despre voluntariat sau internship, orice alegi să faci trebuie să îți ofere oportunitatea de învățare și dezvoltare profesională. Dacă ai 10 zile sau 10 ani de experiență în domeniul de activitate tot este unde să mai poți crește din punct de vedere profesional, așa că oferă-ți respectul de a spune ”pas” locurilor de muncă din care nu ai nimic de învățat.

La începutul carierei mele m-au interest mai puțin banii și m-a interest mai mult ce pot învăța de la locul de muncă. Așa că orele suplimentare nu au fost o problem, contextele noi de muncă le-am privit ca o provocare, mi-am transformat șeful în mentor și am plecat cu viteza vântului din orice loc unde nu mi s-a oferit oportunitatea de a învăța. Azi sunt recunoscătoare că primii ani i-am investit astfel, deoarece primii ani de muncă nu au fost doar despre experiența în domeniul meu de activitate, ci am clădit pentru dezvoltarea expertizei.

Continuare articolului si fisele de lucru: AICI.

CV si interviu

Știm cu toții că unul dintre pașii cei mari către angajare este realizarea CV-ului. CV-ul este oglinda noastră în fața angajatoului. Este un element ce ne prezintă, dar ne și promovează pe noi ca angajați în fața angajatorului, așa că trebuie realizat cu atenție. În CV punem toate activitățile noastre profesionale pe care le-am întreprins până în prezent, fie că este vorba despre un loc de muncă sau despre activitate de internship sau voluntariat.

Unii ne pricepem mai bine să ne prezentăm în fața altora, alții întâmpinăm și dificultăți, dar toți trecem măcar odată prin etapa de nesiguranță întrebându-ne: “oare trebuia să mai pun ceva?” sau “oare dacă pun asta e bine?”. Cv-ul este despre tine, prin urmare asigură-te că forma e una ușor de parcurs, că ai trecut adresa la care locuiești, numărul de telefon și adresa de mail, astfel încât angajatorul să te poată contacta. E important să treci pe CV și denumirea job-ului la care aplici, pentru ca persoana care recrutează să știe ce anume te interesează, mai ales în cazul în care sunt mai multe posturi disponibile.

Continuarea articolului si fisele de lucru AICI.

Instrumente de căutare a unui loc de muncă

În ziua de azi, fiecare ne petrecem o bună parte din zi în mediul online. Ei bine, asta se întâmplă și în cazul persoanelor care lucrează în domeniul recrutării. De multe ori se întâmplă ca persoanele care lucrează în recrutare să caute persoanele potrivite pentru diferite posturi în mediul online, pe site-urile de specialitate. Totodată, pe aceste site-uri companiile postează diferite anunțuri de angajare, la care utilizatorii pot aplica. În România există câteva astfel de site-uri care sunt gratuite pentru posibilii candidați și există câteva principii de bază care trebuie respectate, indiferent de care site vorbim.

Completează toate câmpurile oferite de site. Notează obiectivul de carieră și criteriile job-ului dorit. Sunt lucruri pe care angajatorii le pot avea în vedere. Completează apoi experiența profesională și educația, folosindu-te de CV. Încearcă să nu depășești două pagini. Poți verifica acest lucru deoarece site-urile de specialitate îți dau posibilitatea să vizualizezi CV-ul, să îl listezi direct sau să îl salvezi în format PDF. Totodată, completează-ți CV-ul și în limba engleză. Cele mai multe site-uri oferă și această posibilitate, pe care merită să o iei în considerare, mai ales dacă îți dorești un job într-o multinațională sau chiar în afara țării.

Continuarea articolului si fisele de lucru – AICI.

Contactarea angajatorilor

Atunci când începem căutările pentru un internship sau un loc de muncă e recomandat să fim atenți și la companiile care activează în domeniile de interes pentru noi. Pentru a avea o imagine cât mai clară despre companiile ce ne interesează trebuie să căutăm informații despre acestea pe site-ul lor oficial sau chiar și pe paginile companiilor de pe rețelele de socializare.

O metodă mai directă de a strânge informații despre companiile care sunt pe placul nostru este să discutăm cu persoane care lucrează în mediul respectiv. Astfel, putem afla mai multe despre mediul de lucru, cultura organizațională (cum sunt colegii, ce activități fac împreună etc.) și ne putem da seama mai exact despre ce înseamnă să lucrezi la compania respectivă. Poți vorbi cu angajați ai companiilor care îți plac chiar dacă nu lucrează în domeniul care te interesează pe tine sau chiar dacă nu îi cunoști personal. Există platforme profesionale care ne permit să facem asta, fără prea mare bătaie de cap (de ex. LinkedIn).

Dacă în urma discuțiilor cu un angajat din firma ce te interesează îți dai seama că ai vrea să afli și mai multe informații,  poți tu programa un interviu, însă nu de orice fel, ci unul informațional. Ce înseamnă asta? În primul rând încearcă să găsești firme de recrutare care se află la tine în oraș, deoarece aceste firme lucrează cu mai multe companii și recrutează oamenii pentru acestea în funcție de pozițiile disponibile. Un lucru care îți poate fi de folos este faptul că aceste firme oferă posibilitatea de a programa un interviu informațional. În cadrul unei astfel de întâlniri ai posibilitatea de a cere informații referitoare la job-ul pe care tu dorești să îl obții sau informații despre firma care oferă acel post. Nu asumi că dorești să lucrezi la firma respectivă. S-ar putea să nu aibă poziții deschise și să nu angajeze în acest moment, însă ei te pot cunoaște, le poți spune despre competențele, experiența și expertiza ta și poți afla despre așteptările lor cu privire la un viitor angajat.

Continuarea articolului si fisele de lucru: AICI.

Acumularea de experiență

Se prea poate ca cel puțin o dată să te afli în fața unui anunt de angajare și sp descoperi că ai nevoie de experiență. Și, totuși, tu abia ai avbsolvit studiile, ești în căutarea primului job. Ce vor să spună angajatorii atunci când cer experiență unor debutanți pe piața muncii? De fapt, dacă discutăm despre primul loc de muncă, angajatorul are nevoie să știe că ești obișnuit să lucreză în echipă, să primeșto și să oferi feedback. Dorește să înțeleagă cât de responsabil ești cu privire la angajamentele asumate, cât de bine reziști la stres sau la ambiguitate, dacă ești obișnuit sau nu cu cu evaluarea muncii tale, dacă îți cunoști atuu-urile și punctele slabe sau dacă știi care sunt interesele și valorile tale profesionale, cât de flexibile sau rigide sunt. Deisgur, literatura de specialitate ne oferă informații cu privire la unii indicatori ce pot fi evaluați în cadrul interviului de angajare. De exemplu, o persoană ce are ca trăsătură de personalitate extraversiune va fi mai deschis spre a comunica cu colegii. Dar, sunt necesare și experiențele anterioare. Și aici intervin orele de practică, activitățile de voluntariat sau programele de internship pe care le accesăm pe parcursul studiilor. Fiecare dintre acestea neoferă informații despre noi în raport cu munca și ne pun la dispoziție contextul în care să dezvoltăm competențe transversale, specifice vieții profesionale.

Când alegi programul de practică, asigură-te că vei lucra în domeniul studiilor tale, că pui în practică acele cunoștințe teoretice parcurse de-a lungul semestrului, că sarcinile pe care trebuie să le îndeplinești te ajută să înțelegi mai bine ceea ce ai parcurs la facultate. Caută întrumători de practică ce îți supervizează atent munca și îți oferă feedback.

Pentru continuarea articolului: AICI.

Cunoașterea de sine

detalii in curand 🙂

Conștientizarea oportunităților

urmează 🙂

Luarea deciziei & Planificarea

detalii în curând. 🙂

Implementare

detalii in curand.

Dezvoltarea carierei

detalii in curand.