Se discută adesea despre identificarea unui punct de echilibru între viața personală și cea profesională. Dar noi nu avem 2 vieți care se afla în continuă luptă pentru atenția noastră. Avem o viață și cei mai mulți dintre noi tindem sau ne dorim să avem o viață sănătoasă, plănă de împlinire și emoții positive. În acest context, nu mai discutăm despre un echilibru artificial între muncă și familie, ci identificarea unui nivel de sartisfacție care să ne mulțumească în viață, în general, și apoi raportarea diferitelor acțiuni – inclusive traiectoria profesional – la acea satisfacție a vieții dorită. Psihologia pozitivă adduce în prim plan studiul caracteristicilor ce ţin de emoţii, trǎsǎturi, respectiv experienţe pozitive resimţite de fiinţa umanǎ. Cercetǎtorii se concentrează pe interacţiunea dintre suferinţǎ şi fericire, elaborând modalități prin care suferinţa poate fi amelioratǎ de amplificarea sentimentelor de fericire. Aceastǎ dorinţǎ de extindere a domeniului psihologiei pozitive vine ca urmare a unor lungi intervenţii şi studii care au demonstrat cǎ oamenii fericiţi sunt de asemenea mai sǎnǎtoşi fizic și mental, au performanțe ridicate şi sunt activi social.

Ȋn 2002, Seligman împarte termenul de fericire în trei “rute” distincte de atingere a acesteia: 1. plǎcerea şi emoţiile pozitive, 2. angajamentul şi 2. sensul vieţii. Psihologia pozitivă este evaluată și interpretată din mai multe puncte de vedere. Astfel, raportarea la un nivel subiectiv implică experiențe subiective care au valoare și relevanță. Printre caracteristicile specifice se numără: starea de bine, mulțumirea și satisfacția față de trecut, fluxul și fericirea față de prezent și speranța și optimismul în privința viitorului.

Dacă dezvoltarea profesională vizează starea de bine a persoanei, atunci este natural să definim această stare de bine și să înțelegem conceptele cheie ce o compun pentru a urmari mai departe maniera în care acestea sunt luate în considerare în cadrul alegerilor profesionale. Starea de bine subiectivă reprezintă ceea ce oamenii gândesc și modul în care ei se simt prin raportare la propria viață. Cu alte cuvinte, se referă la concluziile cognitive și afective la care ei ajung după ce își evaluează existența. Cercetările în domeniu aduc în discuție asocierea dintre condițiile macrosociale și raportarea stării de fericire. î În acest sens, s-a demonstrat faptul că oamenii care au nivel de optimism ridicat au tendința de a avea stări mult mai pozitive, sunt mult mai perseverenți și prezintă o sănătate fizică mult mai bună. În ceea ce privește auto-determinarea, trei nevoi umane relaționate cu acest concept și anume nevoia pentru competență, nevoia de apartenență și afiliere, nevoia de autonomie. Astfel, atunci când aceste nevoi sunt satisfăcute, starea de bine, precum și dezvoltarea socială sunt optimizate. În acest sens, persoanele care îndeplinesc aceste condiții sunt mult mai motivate, mult mai capabile să își atingă potențialul maxim și au o capacitate mult mai dezvoltată de a-și asuma provocări. De asemenea, contextele sociale, adică mediul în care trăiesc, anturajul și interacțiunile diverse pe care le au, influențează acest proces de optimizare a stării de bine.

Analizează cele 8 dimensiuni ce se cuprind în ”roata vieții”. Identifică nivelul de satisfacție pe care îl resimțti cu privire la fiecare domeniu, unde 0% înseamnă lipsa oricărui sentiment de satisfacție, iar 100% reprezintă un nivel maxim de satisfacție. Cât de mulțumit eșt de fiecare domeniu al vieții tale? Pentru domeniile unde nivelul de satisfacție este mare, listează cel puțin 3 argumente care consideri că pot explica evaluarea pe care ai facut-o. Pentru domeniile unde nivelul este foarte scăzut, identifică cel puțin 3 strategii prin care poți obține mai multă satisfacție.