**** articol de Oana Ghimbuluț, psiholog CCARMA

În încercarea de a-i ajuta pe studenții care vin la consiliere să aleagă o traiectorie profesională potrivită pentru ei, de multe ori apelez la întrebări precum ”Ce știi să faci?” sau ”Ce îți place să faci?”.  Doar că, astfel de întrebări nu funcționează pentru toată lumea…  Acest lucru se întâmplă, în special, la persoanele care știu multe sau care găsesc plăcere într-o varietate largă de activități. Și atunci, răsfoind paginile de internet, am căutat noi întrebări care să aibă sens pentru cei care se află în imposibilitatea de a alege un traseu profesional și de a renunța la alternativele pe care le au. Sunt multe astfel de întrebări și un consilier te poate ajuta să găsești răspunsul potrivit pentru tine. Dar, pornind de la experiențele avute, am selectat 3 întrebări pentru care oricare dintre noi ar trebui să găsească răspuns înaintea uneii decizii importante de carieră.

  1. Cât ești dispus „să înghiți” pentru job-ul tău?

Când ne imaginăm viața noastră profesională și facem planuri de viitor avem tendința de a creea cele mai frumoase peisaje. Avem una sau două – chiar trei alternative profesionale și începem să visăm. Ce job îmi aduce mai mulți bani? Care job îmi oferă mai mult timp liber? Unde îmi pot valorifica mai bine potențialul? În care dintre aceste variante aș avea colegii cei mai faini, șeful cel mai bun, locul de muncă cel mai relaxant, rezultatele cele mai bune? Ne place să proiectăm un viitor strălucit, plin de împliniri. Și atunci, nu e absolut clar de ce ne e greu să ne hotărâm?!?! E ca și când ai avea de ales între 3 filme. Toate îți plac foarte mult, toate te provoacă și te relaxează în același timp. Nu le poți vedea pe toate și trebuie să alegi unul. Până la urmă, orice alegi are să fie o alegere bună pentru că sunt 3 alternative bune. Doar că viața nu e un film și durează mai mult de 90 minute (din fericire). Fie că ne place, fie că nu, e timpul să conștientizăm că luând în considerare cel mai bun scenariu orice alegere profesională e la fel de bună ca oricare alta – și la fel de superficială ca oricare alta. Adevărata provocare este atunci când ne analizăm opțiunile în varianta lor negativă. Odată ce mă gândesc la un traseu profesional și încep să îmi imaginez că, pentru luni de zile – poate ani – nu voi găsi un loc de muncă care să corespundă întru totul pregătirii mele, că piața forței de muncă nu va avea suficiente poziții încât să mă pot angaja imediat după absolvire, că salariul va scădea, astfel încât să fiu nevoit să caut venituri suplimentare, că șeful nu va înțelege nici munca mea, nici nevoile mele de dezvoltare profesională, că ai mei colegi mai degrabă vor căuta strategii pentru a mă sabota… abia când am un astfel de scenariu merită să îmi pun întrebarea: îmi place suficient de mult job-ul meu încât să tolerez toate aceste lucruri – sau unele dintre ele – pe termen nelimitat? Se merită?

2. Cu ce crezi că ai putea să te dezamăgești?

Fiecare dintre noi, de pe la 4-5 ani, se confruntă cu întrebarea ”Și, ce ai să te faci când vei fi mare?” Inițial e o întrebare simpatică – primim atenție, avem ocazia să ne punem imaginația la încercare și ni se oferă dreptul de a împărtăși pasiunile nostre, oricât de copilărești ar fi (doar avem 4 ani). În adolescență, aceeași întrebare începe să devină spinoasă, deoarece implică examene de admitere, alegeri importante, costuri, despărțire de prieteni sau familie. La facultate, deja întrebarea a pierdut orice urmă din gingășia pe care o purta în copilărie. ”Și, ce ai sa faci după ce termini facultatea?” se traduce în mintea noastră în ”Și, când începi să câștigi și tu banii tăi?” 

Până să le răspundem celor din jur, până să căutăm strategii de a face față presiunii sociale din partea familiei, a prietenilor, a vecinilor, a oricui e curios să afle despre viața noastră, merită să ne alocăm puțină atenție nouă. Dacă alegem o anumită traiectorie profesională, implică această alegere elemente ce ar putea să ne dezamăgească profund pe noi, cei de acum sau pe noi, cei de la 4-5 ani? Cu alte cuvinte, dacă întreaga viață mi-am dorit să salvez oamenii de la moarte, iar acum aleg o profesie ce nu are nici cea mai mica legătură cu visul meu, doar pentru că partenerul de viață nu e de acord cu deciziile mele, pentru că părinții nu mă susțin, pentru că se câștigă mai bine în alt domeniu…e în regulă pentru mine? Abandonarea visului de a salva oamenii e ceva voluntar, e o decizie cu care mă simt confortabil sau e un compromis la care prefer să nu mă gândesc? De-a lungul vieții ne schimbăm prioritățile, schimbăm visele și interesele, dezvoltăm valori și aspirații noi. Nu e nimic greșit aici. Se numește dezvoltare. Ce e greșit?! Când această dezvoltare se bazează pe frici, pe relații de codependență ce ne sufocă sau pe iluzia unor câștiguri rapide, dar de scurtă durată.

3. Ce te face să uiți că îți e foame, că ești obosit sau că trebuie să mergi la toaletă?

Martin Seligman, părintele psihologiei pozitive, spune că sunt mai multe tipuri de fericire. Sunt acele persoane care găsesc mereu aspectele pozitive ale problemei, oamenii pe care îi vedem mai mereu cu zâmbetul pe buze. Dar tot el spune că aceasta este cea mai superficială dintre fericiri. El aduce în discuție o stare de fericire pe care o putem asocia ușor cu starea de bine (acel wellbeeing pe care îl promovează literatura de specialitate și presa internațională). Dar oare cum recunoaștem această stare mai profundă de fericire? Ei bine… ea nu e însoțită nici de zâmbete, nici de glume, nici de dans. Este reprezentată de cufundarea într-o activitate într-atât de mult încât uităm de noi înșine. Ți s-a întâmplat vreodată să faci ceva cu atâta plăcere încât să uiți cum trece timpul? Să fii atât de concentrat asupra a ceea ce faci încât să nu știi câte ore au trecut? Dacă ți-a fost foame sau sete între timp? Ei bine, orice activitate (oricât am fugi noi de rutină), odată ce atingem nivelul de expertiză implică mai puține surprize, mai puține provocări și mai multă structură, mai multă predictibilitate. Dar atunci când ceva îți ocupă toată atenția ta și te poți ”cufunda” în respectiva activitate, ei bine, atunci aceea e o activitate pe care merită să o integrezi în traseul tău profesional.

                                                                                       – va continua –