Poate că în perioada aceasta, mai mult decât niciodată, procesul de adaptare pare să-și merite (cu supra-măsură chiar) calitatea de laitmotiv al vieții. Diferite părți din noi sau din viețile noastre sunt provocate la schimbare, una care vine în multe gusturi și culori. Domeniul academic sau profesional este în general una dintre cele mai active scene de schimbare. De ce ai nevoie pentru a fi cel mai bun actor în cea mai bună interpretare a ta, pe o scenă care își schimbă decorul uneori mai des decât ne-ar fi confortabil? Răspunsurile pot fi cel puțin la fel de multe ca variațiile ce emerg dintr-o singură mutare de șah, dar îți propun mai departe să dăm zoom in pe un răspuns ofertant atunci când vine vorba de sinele nostru vocațional: adaptabilitatea în carieră.

Putem să conceptualizăm adaptabilitatea în carieră ca un mijloc de minimizare a distanței dintre sinele nostru și schimbările din mediu relevante carierei. Adesea, ne este ceva mai firesc (și ușor) să percepem dinamica mediului din jur, fie că este acesta unul academic, de muncă, de explorare a direcțiilor de carieră sau unul multifațetat cu privire la poziția pe care fiecare dintre noi o ocupă în procesul de construcție a carierei. Devine însă ceva mai dificilă sesizarea schimbărilor din noi înșine. Dar sinele nostru are în aceeași măsură propria dinamică și este supus modificărilor, care se suprapun constant peste cele ale mediului. Astfel, atunci când vine vorba de adaptabilitate în carieră, acomodarea necesară este de fapt, cea aflată, la interfața dintre schimbările din noi și schimbările mediului – un proces de potrivire la care aspirăm adesea, dar care nu poate fi niciodată cu adevărat complet sau care nu reușește să rămână complet pentru o perioadă indefinită de timp (Savickas, 2005).

Ce presupune adaptabilitatea în carieră? Conform teoriei construcției carierei, oamenii atribuie în mod activ sens, semnificație și direcție comportamentelor relevante carierei. Adaptabilitatea în carieră este privită la modul concret prin resursele de care dispune o persoană pentru a face față schimbărilor din mediu legate de carieră, mai ales dacă acestea sunt resimțite ca dificultăți (fie prezente, fie viitoare).

Când anume devin relevante aceste resurse? Cel mai des, când ne confruntăm cu probleme slab definite din domeniul ocupațional sau academic. Când complexitatea crește, strategiile utilizate anterior nu mai sunt suficiente sau pur și simplu nu mai sunt potrivite. Când ne confruntăm cu tranziții ocupaționale, fie că sunt normative sau nu. Când schimbarea este pentru noi un eveniment stresant.

Ce sunt, de fapt, aceste resurse? Mark Savickas le numește abilități adaptative sunt strategii utilizate mai ales în rezolvarea situațiilor critice apărute în procesul dinamic de construcție a carierei. Cercetările din domeniu demonstrează că aceste abilități adaptative sunt diferite de alte trăsături individuale legate de adaptare care sunt mai stabile. Ca atare, acestea sunt mai susceptibile la modificare și pot fi îmbunătățite într-o mai mare măsură

Care sunt abilităție adaptative?

1. Preocupare pentru viitorul în carieră

Facilitează orientarea spre viitor și planificarea obiectivelor de carieră. Această dimensiune a adaptabilității permite resimțirea la nivel subiectiv a sentimentului de coerență a sinelui vocațional (adică a acelor părți ale sinelui care răspund la îmtrebarea ,,Cine sunt eu privind traseul meu de carieră?”), întrucât creează spațiu de conectare a scopurilor și comportamentelor prezente cu aspirațiile viitoare și imaginile posibile ale sinelui (engl. possible selves).

2. Controlul perceput asupra carierei

Se reflectă în credințele persoanei că este responsabilă pentru propriul proces de construcție a carierei, precum și în abilități de luare de decizii în manieră independentă și asertivă. Creează un spațiu prielnic de manifestare a efortului și a persistenței în atingerea unor obiective, fie că sunt deja formulate sau puse în fața nevoii de reformulare.

3. Curiozitatea cu privire la propria carieră

Permite explorarea diferitelor reprezentări ale sinelui vocațional viitor, cât și explorarea unei game de activități prezente cât mai diverse și complexe care pot aproxima acele reprezentări ale sinelui. Acest tip de curiozitate se exprimă astfel și prin acumularea de informații noi legate de propria persoană, prin integrarea sau ajustarea lor în imaginea de sine existentă, întregind și stimulând astfel procesul de autocunoaștere. Ca atare, se pot conștientiza mai ușor și schimbările legate de sine, care le dublează pe cele ale mediului, așa cum aminteam și anterior.

4. Încrederea în sine legată de carieră

Se manifestă ca încredere că persoana este capabilă să inițieze acțiunile necesare atingerii obiectivelor de carieră setate și că poate avea succes în depășirea obstacolelor anticipate. Este, de asemenea, relevantă și când vine vorba de luarea unor decizii educaționale/ ocupaționale importante pentru persoană. Încrederea legată de carieră se construiește, este emergența acțiunilor de succes pe care o persoane le are în domeniul vocațional de interes.

Material scris de Tiffany Buta, voluntar la Centrul de Carieră

Bibliografie

Johnston, C. S. (2018). A Systematic Review of the Career Adaptability Literature and Future Outlook. Journal of Career Assessment, 26(1), 3-30.

Savickas, M. L. (2005). The theory and practice of career construction. In S. D. Brown & R. W. Lent (Eds.), Career development and counseling: Putting theory and research to work (pp. 42–70). Hoboken, NJ: Wiley.

Savickas, M. L. (2013). Career construction theory and practice. In S. D. Brown & R. W. Lent (Eds.), Career development and counseling: Putting theory and research to work (2nd ed., pp. 147–183). Hoboken, NJ: Wiley.

Savickas, M. L., & Porfeli, E. J. (2012). Career Adapt-Abilities Scale: Construction, reliability, and measurement equivalence across 13 countries. Journal of Vocational Behavior, 80, 661-673.